Acesta este Fiul meu cel iubit

Duminica a 2-a a Păresimilor – 28 februarie 2021

Acesta este Fiul meu cel iubit, de el ascultați! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Marcu 9,2-10

În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt, numai pe ei.

Și i s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise și vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: «Rabbí, e bine că suntem aici; să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie!». De fapt, nu știa ce să spună; căci îi cuprinsese frica. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră și din nor a fost un glas: «Acesta este Fiul meu cel iubit, pe el să-l ascultați!». Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul omului va fi înviat din morți. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă a învia din morți.

Marcu 9,2-10

În ispitirile lui Isus din pustiu evanghelistul Marcu nu intenționează să prezinte o perioadă din viața Domnului, ci faptul că întreaga viață Isus a fost ispitit de Satana în deșert. Iar pe parcursul Evangheliei evanghelistul a arătat cine este acest Diavol. Atunci când Isus le anunță pentru prima dată discipolilor săi că nu se duce la Ierusalim să cucerească puterea, ci să fie ucis de putere, iată reacția violentă, nesăbuită… iar unul dintre ucenici, Simon, căruia Isus i-a dat o poreclă negativă, indicând încăpățânarea sa, Petru, la fel de dur ca piatra, îl prinde cu putere și începe să-l certe, iar Isus i se adresează acestui discipol cu ​​cuvinte înspăimântătoare, numindu-l „Satană”. El nu îl alungă, ci îi spune: „Mergi în urma mea, Satană”. Deci tocmai Simon, supranumit Petru din cauza încăpățânării sale, încăpățânare care îl va duce apoi la trădarea lui Isus, este cel pe care Isus și evanghelistul îl identifică ca fiind satana, ispititorul.

Dar nu degeaba numele său este Petru, iată că continuă să-l ispitească pe Isus și, imediat după această ciocnire a lui Isus cu discipolii săi, care nu acceptă faptul că Mesia poate muri, Isus le arată care este condiția omului care trece prin moarte. Este pasajul de astăzi, cunoscut sub numele de episodul schimbării la față, capitolul 9 din Evanghelia după Marcu, care începe cu o indicație foarte importantă, „În ziua a șasea” sau „după șase zile”. Ziua a șasea amintește de ziua creării omului; iată că evanghelistul ne prezintă care este omul creat după Dumnezeu: omul care nu moare odată cu moartea, ci care începe odată cu aceasta o nouă existență luminoasă. „După șase zile, Isus i-a luat cu el…”. Și îi ia cu el pe cei mai dificili trei discipoli cărora le-a pus o poreclă negativă care indică caracterul lor: pe Simon, care se numește Petru, încăpățânatul, și apoi pe Iacob și pe Ioan, pe care i-a definit în aramaică „Boanérges”, adică „fiii tunetului”, din cauza violenței lor, a ambiției lor, cei care vor risca mai târziu să distrugă, să dezbine grupul.

„Pe un munte înalt”, care indică condiția divină, „și a fost transfigurat înaintea lor”. Isus arată care este condiția omului care trece prin moarte. Moartea nu numai că nu-l distruge pe individ, ci eliberează toate energiile sale și îl potențează. Pentru aceasta evanghelistul folosește o expresie care poate părea banală, spune că „hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi”; vrea să spună că nu prin efortul uman se atinge această condiție, ci prin energia divină care îi este comunicată omului.

Ei bine, în acest moment „le-a apărut Ilie împreună cu Moise”. Ceea ce noi numim Vechiul Testament, în lumea ebraică era împărțit între lege, legea care a fost transmisă prin Moise, și cel mai mare dintre profeți, cel care prin violența sa a făcut să fie respectată această lege, profetul Ilie. Și conversează nu cu discipolii, ci cu Isus. Ilie și Moise nu mai au nimic de spus ucenicilor lui Isus dacă nu și-au filtrat mesajul prin învățătura și lucrările lui Isus.

Și iată, din nou, Simon își continuă acțiunea sa de satan ispititor. Într-adevăr, evanghelistul scrie: „Luând cuvântul…”, și înregistrează doar porecla negativă, „Petru”, care înseamnă „încăpățânatul”, „i-a spus lui Isus”, și îl numește exact așa cum îl va numi Iuda, „Rabbí”, o expresie de respect cu care cineva se adresa cărturarilor, celor care îi învățau pe oameni legea. „Este frumos pentru noi să fim aici”, iată, este ispita, „să facem trei corturi”. De ce trei corturi? A existat și există încă o sărbătoare în lumea ebraică între septembrie și octombrie care comemorează marea eliberare din sclavia egipteană. Pentru a celebra și sărbători această aniversare, timp de o săptămână oamenii trăiesc într-un fel de colibe, iar tradiția spunea că noul eliberator al Israelului va veni în sărbătoarea vechiului eliberator, deci noul Mesia se va manifesta în ziua amintirii lui Moise.

Iată, așadar, ispita lui Petru: vrea ca Isus să se manifeste astfel. Cum? Iată ce spune Petru: „Să facem trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. Atunci când există trei personaje, cel mai important unde este? În centru. Pentru Petru, în centru nu este încă Isus, în centru este Moise. „Iată-l pe mesia pe care îl vreau, cel care trăiește conform legii lui Moise și face să fie respectată după spiritul violent al profetului Ilie”. Este ispita de a fi un mesia al puterii.

Dar, scrie evanghelistul, nu știa ce spune. Și iată intervenția lui Dumnezeu prin intermediul norului, imagine divină, iar glasul său spune: „Acesta este fiul meu, cel iubit”. „Cel iubit” înseamnă moștenitorul, „în el este totul despre mine”. Și apoi un ordin la imperativ: „Pe el să-l ascultați!”. Nu mai trebuie să asculte nici de Moise, nici de Ilie, iar învățăturile lor trebuie filtrate și interpretate în conformitate cu învățătura și lucrările lui Isus. Iată deci invitația la imperativ: „De el ascultați!”.

„Și deodată uitându-se împrejur nu au văzut pe nimeni”. Încă îl caută pe Moise și pe Ilie, pentru că ei sunt tradiția, ceea ce le dă lor siguranță, și îl găsesc doar pe Isus și se simt pierduți. Iar Isus le poruncește să nu vorbească despre ceea ce au văzut pentru că au experimentat care este condiția omului care trece prin moarte, dar nu știu încă care va fi această moarte, moartea infamă a crucii.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice