Acesta a fost începutul semnelor făcute de Isus

Duminica a 2-a de peste an – 20 ianuarie 2019

Acesta a fost începutul semnelor înfăptuite de Isus în Cana Galileii – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Ioan 2,1-11

În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii și mama lui Isus era acolo. A fost chemat și Isus cu discipolii lui.

Întrucât se terminase vinul, mama lui Isus i-a zis: «Nu mai au vin». Dar Isus i-a spus: «Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu». Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: «Faceți tot ce vă va spune».

Erau acolo șase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. Isus le-a zis: «Umpleți vasele cu apă!». Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: «Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!». Ei i-au dus.

Când a gustat stolnicul apa devenită vin – și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră știau – stolnicul l-a chemat pe mire și i-a spus: «Orice om pune vinul cel bun la început, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ținut deoparte vinul cel bun până acum!». Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. El și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

Ioan 2,1-11

Evangheliile nu au fost scrise pentru a fi citite de oameni. De ce? Pentru că marea majoritate a oamenilor erau analfabeți. Evangheliile sunt opere literare, teologice, spirituale, foarte-foarte complexe, dense, bogate în înțelesuri și erau trimise unei comunități în care cititorul, adică teologul acelei comunități, nu se limita să le citească celorlalți, ci le interpreta.

Iar pentru a le interpreta urmărea acele chei de lectură, acele indicații pe care evanghelistul, autorul le plasa în text. Aceasta este ceea ce încercăm să facem noi, pentru a face ca pasajul de astăzi să înflorească. Este capitolul 2 din Evanghelia după Ioan, primele unsprezece versete, cunoscute sub numele de nunta din Cana. Vom face acest text să înflorească și vom vedea ce vrea evanghelistul să ne spună.

Să vedem imediat prima indicație pe care evanghelistul o introduce. În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii. Unui evreu din acel timp ziua a treia îi amintea imediat ziua legământului, ziua în care Dumnezeu, pe Sinai, i-a dăruit lui Moise alianța cu poporul său.

Deci evanghelistul vrea să spună: atenție, tot acest pasaj este în cheia alianței cu Dumnezeu. Iar nunta… Acest legământ între Dumnezeu și profeții săi era descris prin căsătorie; Dumnezeu era mirele, iar poporul, Israelul, mireasa.

În Cana Galileii și mama lui Isus era acolo. De asemenea și în acest pasaj toate personajele sunt anonime. Când un personaj este anonim – am văzut deja lucrul acesta pentru alte pasaje ale Evangheliei – înseamnă că este un personaj reprezentativ. Singura persoană din acest fragment care are un nume este Isus.

A fost invitat la nuntă și Isus cu discipolii săi. Lipsind la un moment dat vinul… În ritualul căsătoriei punctul culminant este atunci când mirele și mireasa beau dintr-un singur potir cu vin; vinul reprezintă iubirea. Ei bine, aici există o căsătorie în care lipsește cel mai important element, lipsește vinul.

Mama lui Isus i-a zis: „Nu mai au vin”. Mama lui Isus, care participa, de asemenea, la nuntă, nu spune, așa cum ne-am fi așteptat: „Nu avem vin”, ci spune: „Nu mai au vin”. Mama lui Isus reprezintă acel Israel fidel, care a păstrat mereu această iubire cu Dumnezeu. Iar răspunsul lui Isus poate părea ciudat, chiar nepoliticos, dacă ne gândim că este adresat de un fiu mamei sale.

Dar Isus i-a spus: „Femeie, ce vrei de la mine? Încă nu a sosit ceasul meu”. Dar să încercăm să înțelegem și aici ceea ce evanghelistul vrea să exprime. „Femeie” înseamnă „soție, femeie măritată”. Există trei personaje feminine cărora Isus li se adresează în această Evanghelie cu acest apelativ. Sunt imagini ale mireselor lui Dumnezeu.

Deci, mama lui Isus reprezintă mireasa fidelă a Vechiului Testament; celălalt personaj feminin căruia Isus i se va adresa numindu-l „femeie”, adică „soție, femeie măritată”, este femeia samariteană, adică Israelul adulter, pe care mirele o recucerește print-o ofertă și mai mare a iubirii. Și, în fine, în această Evanghelie, ultimul personaj căruia Isus i se va adresa numindu-l „femeie” va fi Maria Magdalena, care reprezintă mireasa noului legământ.

Așadar, amintindu-i caracteristica ei de mireasa fidelă, spune: Ce vrei de la mine? Adică, ce ne pasă? Încă nu a sosit ceasul meu.

Mama lui Isus crede că Mesia merge să anunțe viața nouă instituțiilor antice. Dar Isus nu a venit să pună viață nouă în vechile instituții, ci să formuleze una nouă, pe care o vom vedea acum.

Deci Isus spune: „Nu ne interesează asta”. Dar mama lui Isus le-a spus slujitorilor… Termenul diaconi, cei care în mod liber, în mod voluntar, din iubire, se pun la slujba altora… Iar aici Evanghelistul pune în gura mamei ceea ce, în cartea Exodului, i-a răspuns poporul lui Moise: „Vom face tot ceea ce a zis Domnul”.

Aici mama lui le-a spus slujitorilor: Faceți tot ce vă va spune. Deci îl vede pe Isus ca pe noul legislator, pe noul Moise care trebuie să fie ascultat. Iar aici descrierea se îndreaptă acum spre mediul ambiant.

Erau acolo șase amfore de piatră, nu amfore de lut, așa cum uneori ni le arată pictorii în reprezentări, ci șase amfore de piatră, deci mari, inamovibile, de piatră, la fel ca tablele legii. Pentru ce trebuiau să folosească? Pentru purificarea rituală a Iudeilor, fiecare conținând între optzeci și o sută douăzeci de litri. Deci, în acest mediu familiar există aceste amfore care trebuiau să conțină șase sute de litri de apă pentru purificare.

Iată de ce nu au vin. O religie care inculcă simțul de vinovăție, de nevrednicie, care îl face pe om să se simtă mereu nevoit să ceară iertare, să se purifice, întotdeauna impur, este o religie care ne împiedică să descoperim și să îmbrățișăm iubirea lui Dumnezeu. Iată deci nevoia de a ne purifica mereu.

Isus le-a zis: „Umpleți amforele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până la refuz. El le-a spus din nou: „Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!”.Era cineva desemnat. Aceste ospețe de nuntă durau zile la rând, uneori chiar o săptămână. Și era cineva numit care trebuia să fie atent la organizare, care trebuia să aibă grijă să nu lipsească mâncărurile și mai ales vinul.

El nu se ocupă de toate acestea. Aici el îi reprezintă pe conducători religioși, cărora nu le pasă și care nu sunt preocupați de faptul că poporul nu are această relație cu Dumnezeu.

Și ei i-au dus. Cum a gustat stolnicul apa devenită vin… Amforele nu vor conține niciodată vinul lui Isus, ci apa devine vin atunci când este scoasă din amfore. Cum a gustat stolnicul apa devenită vin – și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră știau… (deci amforele nu conțin niciodată vinul lui Isus, ci conțin apă) – l-a chemat pe mire.

Dar să încercăm să înțelegem înainte de a reacționa. Ce înseamnă această preschimbare? Este noua alianță pe care Isus ne-o propune. O nouă relație cu Dumnezeu, care nu se mai bazează pe supunerea față de lege, care ne face întotdeauna să ne simțim nedemni și impuri, ci pe îmbrățișarea iubirii sale. Cu Isus iubirea lui Dumnezeu nu mai este oferită pentru meritele oamenilor, doar pentru cei care o merită, ci pentru nevoile lor, prin urmare, le este oferită tuturor.

L-a chemat pe mire și l-a certat. Orice om pune vinul cel bun la început, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. E normal. La un ospăț care durează câteva ore, sau chiar câteva zile, la început se servește vinul cel mai bun și apoi pe cel mai slab. Tu, în schimb, ai ținut deoparte vinul cel bun până acum.

Pentru autorități, vinul nou aparține trecutului. Autoritățile sunt incapabile să înțeleagă că ceea ce este frumos și bun trebuie încă să vină. Bine! La încheierea acestui episod… Iar aici Evanghelistul ne spune: „Atenție! Nu vă povestesc o istorioară, ci ceva mult mai profund”; evanghelistul spune: Acesta a fost începutul semnelor înfăptuite de Isus în Cana Galileii; el și-a manifestat gloria. Singura dată când este scris că Isus și-a manifestat slava. Nu se spune când Isus îl învie pe Lazăr, un om mort de patru zile, ci aici evanghelistul ne spune: „Atenție! Aceasta nu este o povestire a unei ape preschimbate în vin… sau pentru oaspeți deja chercheliți, ci ne vorbește despre schimbarea alianței. Nu mai este nevoie să ne purificăm pentru a primi iubirea lui Dumnezeu, ci primirea iubirii lui Dumnezeu este cea care îl purifică pe om.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice