Această văduvă, în sărăcia ei, a dat tot ce avea

Duminica a 32-a de peste an – 11 noiembrie 2018

Această văduvă, în sărăcia ei, a dat tot ceea ce avea – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În acel timp, Isus, în învățătura lui [în templu], spunea mulțimilor: «Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, să ocupe primele scaune în sinagogi și locurile dintâi la ospețe! Ei mănâncă avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră».
Stând în fața vistieriei, privea cum punea mulțimea banii în caseta pentru ofrande. Mulți bogați punea mult. A venit și o văduvă săracă și a pus două monede mici, câțiva bani.
Atunci i-a chemat pe discipolii săi și le-a zis: «Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toți cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru că toți au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei».
În timp ce ieșea din templu, unul dintre discipolii săi i-a spus: «Învățătorule, iată ce pietre strălucitoare și ce construcții splendide!». Isus i-a răspuns: «Vezi aceste construcții mărețe? Nu va fi lăsată aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată».

Marcu 12,38-44

În templul din Ierusalim, Isus i-a denunțat pe cei mai înalți conducători ai instituției religioase că sunt bandiți și ucigași și îi acuză că au transformat casa Tatălui său într-o peșteră de tâlhari. Firește, acești lideri de vârf ai instituției religioase îl detestă pe Isus, vor să-l omoare, dar nu pot din cauza mulțimii, declanșează atacuri împotriva lui, capcane din care Isus iese învingător, iar acum Isus este cel care trece la contraatac. După ce a demolat cu o glumă teologia cărturarilor, cei mai înalți teoreticieni oficiali ai instituției religioase, acum Isus trece la condamnarea comportamentului lor. Asta ne scrie evanghelistul Marcu în capitolul 12, versetele 38-44.

Le spunea în… Pentru cuvintele lui Isus evanghelistul nu folosește termenul „discurs” sau „cuvânt”, ci ”învățătură”, deci este ceva valabil pentru totdeauna pentru comunitățile de credincioși din toate timpurile. Le-a spus în învățătura sa: „Feriți-vă…”. Adică aveți grijă. Dar față de cine ne pune în gardă Isus? Față de cine ne spune să fim atenți? Nu față de păcătoși, nu față de cei care nu împlinesc legea, ci față de cărturari. Cărturarii erau teologii oficiali, magisteriul oficial al instituției religioase, persoane de mare importanță al căror cuvânt avea aceeași valoare ca și cuvântul lui Dumnezeu. Iar Isus ne spune: atenție, feriți-vă de ei! Deci trebuie să îi evităm, sunt periculoși.

Apoi Isus ne oferă câteva indicații pentru a ști să-i deosebim. El spune: le place să umble în haine lungi… Adică poartă veșminte religioase care să arate în mod clar că au o relație privilegiată, superioară restului poporului cu Dumnezeu. Să fie salutați prin piețe… Cât de mult le place să fie respectați, să fie stimați pentru titlurile lor… Isus își bate joc de ei în mod amabil, ironic. Să ocupe primele scaune în sinagogi… Primul scaun în sinagogă nu înseamnă scaunul din față. În sinagogi erau un fel de trepte, iar primele scaune erau cele de sus, deci departe de restul oamenilor. Dar atunci când e vorba de mâncare îi recunoașteți pentru că sunt mereu pe primele locuri: locurile dintâi la ospețe. Primul loc la ospăț este locul cel mai apropiat de gazdă, unde ești servit înaintea celorlalți și mănânci mai bine.

Și toate acestea le fac, spune Isus, pentru că devorează casele văduvelor. Văduvă înseamnă o persoană care, neavând un bărbat, este o persoană fără protecție, este elementul slab al societății. Ei bine, aceștia devorează casele văduvelor, iar aici traducerea spune: și se roagă îndelung ca să fie văzuți. Literalmente evanghelistul scrie: și se prefac că se roagă îndelung… Adică Isus nu le recunoaște faptul că se roagă, ei arată că se roagă, dar scopul lor este să golească contul și să ia avutul altora pentru ei înșiși. Și pentru prima dată în gura lui Isus apare cuvântul „condamnare”, o condamnare foarte severă, care nu este pentru păcătoși, ci tocmai pentru cele mai înalte autorități ale templului, cărturarii, cei care trebuiau să învețe pe oameni voința lui Dumnezeu: ei vor primi o condamnare mai severă.

Apoi evanghelistul ne ilustrează motivul acestei condamnări: Isus, stând în fața vistieriei… Iată, vistieria este adevăratul Dumnezeu al templului. Privea cum punea mulțimea monedele. Dar sosește, scrie evanghelistul, o văduvă săracă care a pus două monede mici, un nimic, care fac un ban. Atunci, chemându-i la el pe discipolii săi… Isus trebuie să-i cheme mereu pe acești ucenici ai săi, ei sunt mereu departe de el, pentru că nu împărtășesc linia lui, acțiunea lui.

Și iată cuvintele lui Isus: Adevăr… Deci ceva foarte important. Isus continuă: vă spun că văduva aceasta atât de săracă a pus nu lui Dumnezeu, ci în vistierie – iar termenul vistierie apare pentru a treia oară pentru a indica că vistieria este adevăratul Dumnezeu al templului – mai mult decât toți ceilalți. El spune că toți ceilalți au pus din surplusul lor, dar această văduvă a pus tot ceea ce avea, tot ce mai avea ca să poată trăi. Pentru a înțelege cuvintele lui Isus este necesar să ne referim la lege. În cartea Deuteronomului, în capitolul 14, versetul 28, este prescris ca din veniturile templului să fie hrănite elementele slabe ale societății al căror exemplu erau văduvele și orfanii. Ei bine, ce făcuseră cărturarii? Nu numai că nu hrăneau văduvele cu veniturile din templu, ci sugeau sângele văduvelor și al elementelor sărace ale societății pentru a se hrăni în fond pe ei înșiși. Prin urmare, răsturnaseră complet ceea ce era învățătura legii: în loc să hrănească, înfometau.

Deci cea a lui Isus nu este o laudă pentru credința văduvei, ci o lamentație pentru victima instituției religioase și tocmai din acest motiv, imediat după aceea, apare anunțul din partea lui Isus că această instituție trebuie să dispară. Isus va spune: Nu va fi lăsată aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată. O instituție religioasă care, în loc să se pună în slujba oamenilor, îi pune oameni în slujba ei, nu are dreptul să existe.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centro Studi Biblici