A înviat și merge înaintea voastră în Galileea

Duminica Paștelui – Învierea Domnului – 12 aprilie 2020

A înviat și merge înaintea voastră în Galileea – Comentariu la evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Matei 28, 1-10

După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdaléna și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.

Și, iată, a fost un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat și a rostogolit piatra, apoi s-a așezat pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. De frică, paznicii s-au cutremurat și au rămas ca morți.

Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: «Voi, nu vă temeți! Știu că-l căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniți și vedeți locul unde a zăcut! Mergeți în grabă și spuneți discipolilor lui: „A înviat din morți și, iată, merge înaintea voastră în Galiléea! Acolo îl veți vedea”. Iată, v-am spus!».

Plecând în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare, au alergat să dea de știre discipolilor lui.

Și, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare și le-a zis: «Bucurați-vă!». Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele și l-au adorat. Atunci Isus le-a zis: «Nu vă temeți! Mergeți și dați de știre fraților mei să meargă în Galiléea și acolo mă vor vedea!».

Matei 28, 1-10

Niciun evanghelist nu descrie învierea lui Isus. Imaginea clasică tradițională cunoscută a lui Cristos triumfător, ieșind din mormânt, nu aparține de fapt Evangheliilor, ci unui apocrif din secolul al II-lea, numit Evanghelia lui Petru. Dar toți evangheliștii ne dau indicații despre cum să-l întâlnim pe Cristos cel viu. Într-adevăr, experiența lui Cristos înviat nu a fost un privilegiu acordat în urmă cu două mii de ani unui grup restrâns de persoane, ci o posibilitate pentru credincioșii din toate timpurile. Să vedem ce ne spune Matei despre asta, în capitolul 28, capitolul învierii.

După ce a trecut sâmbăta… Iată, evanghelistul începe cu un indiciu: respectarea preceptului Sabatului a întârziat experimentarea din partea comunității creștine primare a lui Cristos cel înviat. După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile… Prima zi ne amintește de prima zi a creației. În Isus se realizează noua creație definitivă a săptămânii. Prima zi a săptămânii este ziua a opta, iar numărul opt, în biserica de la început, va fi numărul care va avea semnificația lui Cristos înviat și este de fapt numărul fericirilor.  Maria Magdaléna și cealaltă Marie au plecat să viziteze mormântul. Lipsește o femeie. La răstignirea lui Isus erau prezente trei femei: Maria Magdaléna, cealaltă Marie, mama lui Iacób și Iosíf, dar era și mama fiilor lui Zebedeu. Nu mai este. De ce? Această femeie ambițioasă, care își dorea gloria, succesul pentru fiii ei, atunci când vede că Mesia ei moare definitiv, își pierde orice speranță. Deci nu va fi martoră a învierii.

Și, iată, a fost un cutremur mare. În Biblie, cutremurul este un semn al manifestării divine. Și un înger al Domnului… Prin înger al Domnului nu se înțelege un înger trimis de Domnul, ci Dumnezeu când intră în contact cu oamenii. În această Evanghelie apare de trei ori: pentru a vesti viața lui Isus, pentru a o proteja de intențiile criminale ale lui Irod și pentru a confirma acum că, atunci când viața vine de la Dumnezeu, ea este indestructibilă. Un înger al Domnului a coborât din cer, s-a apropiat și a rostogolit piatra… Această piatră fusese definită ca o piatră mare. Și s-a așezat… A se așeza este un semn al cuceririi. Pe ea. Spre deosebire de femei, despre care, în capitolul anterior, evanghelistul ne-a arătat că s-au așezat în fața mormântului în semn de doliu, îngerul se așază pe piatră în semn de victorie. Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. Sunt aceleași descrieri ca cele ale schimbării la față a lui Isus și sunt culorile gloriei divine.

De frică, paznicii s-au cutremurat și au rămas ca morți. Are loc erupția plinătății vieții, dar pentru cei care aparțin lumii morții, pentru ei nu este o experiență a vieții, ci se adâncesc și mai mult în moarte. Evanghelistul este ironic, pentru că cel despre care credeau că a murit, în realitate este viu, iar cei care erau vii, spune că sunt ca morți, sunt morți.

Dar îngerul le-a spus femeilor: „Voi, nu vă temeți!”. Acest lucru este ciudat, pentru că paznicii sunt cei care se tem, iar îngerul în schimb îi ignoră și se adresează femeilor. Le spune: Nu vă temeți! Știu că îl căutați pe Isus, pe cel răstignit, adică pe cel blestemat, pe cel care era considerat mort din cauza unui blestem divin. Nu este aici. Îngerul nu spune că nu mai este aici, ci că nu este aici. Mormântul nu a putut să-l cuprindă niciodată pe cel care era viu. Căci a înviat… Iar aici este o mustrare voalată: după cum a zis. A zis de trei ori. Veniți și vedeți locul unde a zăcut! Și mergeți în grabă și spuneți discipolilor lui: A înviat din morți și, iată, merge înaintea voastră în Galileea! Galileea este importantă în narațiunea învierii, va apărea de trei ori. Acolo îl veți vedea. Acest verb „a vedea” este același verb care a apărut în fericirea celor curați cu inima, și nu indică vederea fizică, ci o experiență interioară profundă. În această Evanghelie, cea a lui Matei, Isus înviat nu se va manifesta niciodată la Ierusalim, cetatea asasină, cetatea care, încă de la început, este sub o mantie a întunericului, ci, pentru a-l vedea pe Isus, pentru a-l experimenta, trebuie să mergem în Galileea, adică locul predicării sale.

Plecând în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare… Pe măsură ce abandonează mormântul, care nu a putut niciodată să-l cuprindă pe cel viu, intervine o mare bucurie, iar femeile au alergat să ducă vestea… Termenul veste, în limba greacă, conține în sine rădăcina cuvântului înger. Femeile, considerate cele mai îndepărtate ființe de Dumnezeu, sunt de fapt cele mai apropiate, îndeplinesc aceeași funcție ca și îngerii. Să ducă vestea discipolilor lui. Și, iată… Expresia indică o surpriză. Isus le-a ieșit în întâmpinare… Când mergem să comunicăm viață, când mergem să vestim viața, există întotdeauna Domnul care vine în întâmpinarea noastră, pentru a întări, prin prezența sa, vestea. Și le-a zis… Aici traducerea este: Sănătate vouă! În realitate este: Bucurați-vă! De ce? La sfârșitul fericirilor, în ultima fericire, cea a celor persecutați, Isus spusese: „Bucurați-vă, pentru că mare este răsplata voastră în ceruri!”. Iată care este răsplata: o viață indestructibilă, o viață capabilă să depășească moartea.

Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele și l-au adorat. Picioarele indică o întâlnire reală, fizică; nu este un duh, o fantomă. Faptul că l-au adorat înseamnă că recunosc în el plinătatea condiției divine. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Mergeți și duceți vestea…”. Din nou rolul îngerilor. Fraților mei… Pentru prima dată discipolii sunt numiți frații lui Isus. Să meargă în Galileea… Și, din nou, invitația: și acolo mă vor vedea. De ce în Galileea este posibil să-l vedem pe Isus? Apoi vom vedea mai târziu că discipolii vor merge în Galileea pe „muntele indicat lor de Isus”. Dar Isus nu a indicat niciun munte. Care este acest munte? Este muntele fericirilor. Care este atunci mesajul evanghelistului? Trăind, îmbrățișând fericirile, manifestând pe deplin vestea cea bună a lui Isus, există posibilitatea să facem experiența, să-l întâlnim în viața noastră pe cel care este viu.

Pr. Alberto Maggi

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice